De ce primii ani de școală contează enorm

O parte importantă din munca mea o reprezintă evaluările cognitive individuale, unu-la-unu. Ele îmi permit să văd dincolo de note și de rezultatele școlare și să înțeleg cum funcționează, de fapt, copilul în procesul de învățare: unde apar dificultățile, ce capacități sunt insuficient dezvoltate și cât de mult s-au acumulat acestea în timp.

Uneori, evaluarea arată o dificultate apărută recent. Alteori însă, ceea ce vedem la un copil mai mare își are originea cu mulți ani în urmă. Iar acesta este unul dintre lucrurile pe care părinții le descoperă cel mai greu: o problemă care pare să apară în clasa a VI-a sau a VII-a poate să fi început, în realitate, încă din primii ani de școală.

Acum ceva timp a venit la mine pentru o evaluare individuală o fată de clasa a VII-a. Rezultatele au fost foarte slabe. Era cu mult în urmă pentru nivelul clasei în care se afla. De fapt, a fost unul dintre cele mai dificile cazuri cu care am lucrat în ultimii ani. După evaluare am stat de vorbă cu mama ei și i-am spus direct: ceva s-a întâmplat în primii ani de școală.

Mama a confirmat imediat. În primii ani au avut o învățătoare slab pregătită, iar atmosfera din clasă era una tensionată. Multe dintre lucrurile care ar fi trebuit să se consolideze atunci (citirea corectă, înțelegerea textului, organizarea gândirii) nu s-au fixat cum ar fi trebuit.

Problema este că efectele acestor lucruri nu se văd imediat. În clasa a II-a, când un copil citește mai greu, se spune adesea că este normal, că abia începe. În clasa a III-a, când înțelege greu ce citește, apare explicația: lasă că are timp să recupereze.

Realitatea este însă că învățarea nu funcționează așa.

Ea este construită în straturi. Fiecare an se sprijină pe anul anterior, fiecare lecție presupune că anumite lucruri sunt deja acolo. Când aceste lucruri lipsesc, copilul nu doar că rămâne puțin în urmă, ci începe să acumuleze un handicap care crește de la an la an. Este ca și cum ai alerga un maraton cu pietricele în pantofi. La început e suportabil. Dar cu fiecare kilometru devine mai greu până când nu mai poți să continui.

Timpul de recuperare al lacunelor este mult mai mic decât pare, pentru că programa merge înainte în fiecare an, iar ceea ce nu s-a consolidat la timp devine tot mai copleșitor. Nu e imposibil să recuperezi, dar este dificil și cere multă muncă, structură și antrenament pentru a reconstrui baza învățării.

De aceea, atunci când am creat manualele de antrenament cognitiv Focus Plus, am început cu vârsta de cinci ani. Unii părinți ar putea spune: „Nu este prea devreme?”

Nu. Exercițiile sunt gândite exact pentru această vârstă. Sunt colorate, prietenoase, iar pentru copii arată mai mult ca un joc decât ca o activitate cognitivă. Și în spatele lor se construiește, pas cu pas, baza pe care se va sprijini tot procesul de învățare. Atenția. Memoria de lucru. Felul în care copilul procesează informația. Capacitatea de a urmări o sarcină până la capăt.

Când aceste lucruri sunt consolidate cât mai devreme, problemele pe care le vedem mai târziu apar mult mai rar.

Nu mai ajungem la situația în care un copil de clasa a IV-a se luptă cu lucruri de bază la matematică. Sau un elev de clasa a VIII-a care ajunge complet nepregătit în fața examenului național.

Copiii depun adesea mult mai mult efort decât pare din exterior. Dar atunci când baza nu este construită la timp, doar efortul singur nu mai este suficient.

Pentru părinții care vor să înțeleagă mai bine cum funcționează atenția și cum să evite aceste situații, am pregătit un ghid gratuit fix despre asta.

Dacă vrei ghidul gratuit, îl poți descărca de aici.

De Alexandru Bordea