Cât timp se poate concentra un copil? (Pe bune)

Atenția este capacitatea de a direcționa gândirea către un singur lucru și de a rămâne acolo. E abilitatea de a selecta ce e important și de a filtra restul. Atenția este începutul oricărui proces de învățare. Fără ea, informația nu este percepută corect, nu este procesată, nu este înțeleasă. De aceea, pentru copii, antrenarea atenției e baza învățării.

Ok, dar cât de mult se poate concentra un copil? Ce e normal și ce e un semnal de alarmă? Răspunsul depinde de vârstă.

4-5 ani

În această etapă, copiii sunt plini de curiozitate, dar au un control scăzut al atenției voluntare. Se pot concentra între 7 și 10 minute dacă activitatea este captivantă, implică joc, mișcare și imaginație. Dacă o sarcină devine plictisitoare, atenția lor sare imediat către altceva. Nu este semn de neastâmpăr, ci un proces normal de dezvoltare a cortexului prefrontal. Pauzele frecvente, rutina și încurajarea sunt esențiale.

6-7 ani

Apar primele forme de atenție susținută, dar în continuare este fragilă. Copilul poate sta concentrat 10-15 minute pe o activitate care are sens pentru el, dar devine ușor distras dacă nu înțelege scopul sarcinii. E perioada ideală pentru introducerea unor exerciții cognitive scurte, care combină joaca cu gândirea, și pentru construirea unei relații pozitive cu ideea de efort.

8-10 ani

Copiii pot menține atenția 20-25 de minute într-un mediu organizat, lipsit de zgomote puternice, cu activitate clară și obiectiv cunoscut. Este perioada în care diferențele devin mai evidente: unii copii se pot concentra ușor, alții par distrași constant. În realitate, mulți dintre ei nu au fost învățați cum să-și gestioneze atenția, iar acest lucru îi face să rămână în urmă. Exercițiile de autocontrol și împărțirea lecțiilor în pași mici sunt foarte importante.

11-12 ani

Capacitatea de concentrare crește semnificativ, între 25 și 30 de minute, mai ales dacă există interes și autonomie. Elevii pot lucra mai bine dacă văd rostul exercițiului și li se dă puțin spațiu să-l abordeze în felul lor. În schimb, dacă simt presiune excesivă sau lipsă de sens, pot apărea blocaje. E momentul ideal pentru introducerea planificării, prioritizării și pentru dezvoltarea gândirii strategice.

13+ ani

Adolescenții pot atinge perioade de 30-45 de minute de concentrare. Un adolescent care pare neatent nu e leneș, ci, de multe ori, nu vede rostul a ceea ce i se cere. De aceea, în această etapă, atenția este strâns legată de relevanță și sens.

Toate aceste repere ne arată cum funcționează atenția în condiții optime, atunci când copilul este interesat, implicat și stimulat corect. Dar viața nu oferă mereu contexte ideale. Și tocmai de aceea, atenția are nevoie să fie susținută și de autocontrol. Adică de capacitatea de a rămâne atent chiar și atunci când sarcina nu e atractivă, când există zgomote, distrageri sau pur și simplu... nu ai chef. Atenția fără autocontrol nu rezistă. E ca și cum ai deschide o ușă, dar n-ai avea mecanismul să o ții deschisă.

De aceea, mai ales la copiii mici, e important să antrenăm și partea asta: capacitatea de a avea răbdare, de a rămâne implicați în sarcină chiar dacă apare tentația să plece cu mintea în altă parte. Acesta este autocontrolul cognitiv, iar el susține atenția. Atât atenția, cât și autocontrolul nu sunt lucruri la care suntem automat buni din naștere; ele se antrenează.

Antrenarea atenției este baza oricărei performanțe ulterioare. Iar pentru mine, în munca mea, a fost una dintre cele mai mari provocări.

Acum 20 de ani, când am început să lucrez cu copiii, eram exasperat că nu existau exerciții clare, aplicabile, care să dezvolte atenția și concentrarea. Așa că le-am creat eu.

Iar în 2022, după mii de ore de practică, le-am structurat într-un program complet: Focus Plus, program de antrenament cognitiv.

Este exact de ce aș fi avut nevoie la început și ce recomand astăzi oricărui părinte care vrea să-și ajute copilul să-și antreneze atenția și concentrarea, pentru ca apoi să poată învăța cu adevărat.

Primii pași în educație nu încep cu materia, ci cu atenția.

De Alexandru Bordea